Gradina japoneza

Gradinile japoneze sunt probabil cele mai cunoscute dintre gradinile asiatice. Japonezii au preluat arta gradinii de la chinezi, dar i-au imprimat disciplina si ordinea ce caracterizeaza acest popor.

Gradinile japoneze pot fi organizate in preajma unui templu, a unui pavilion de ceai, al unui palat sau pot sa fie uscate karesansui, cunoscute drept gradini Zen.

Cateva elemente sunt tipice acestor gradini: apa (prezenta reala sau simbolizata cu ajutorul pietrelor), stancile (uneori sugerand prezenta unui munte), lanternele din piatra, podetele arcuite sau in zig–zag, insulele care uneori au forme simbolice, pavilioanele simple sau bogat ornamentate.

Gustul pentru frumusetea pietrelor cunoaste in Japonia rafinamente deosebite si reprezinta un element esential al ceremoniei ceaiului . Piatra are o robustete impresionanta, care, lustruita si prelucrata, emana stralucirea si eleganta culturii.

Tot din piatra sunt realizate felinarele, prezente misterioase in gradina, care fie adaposteau focurile aprinse de credinciosi, fie luminau ceremoniile nocturne de ceai. Cu ajutorul pietrelor sunt trasate aleile sinuoase care modeleaza pasii intr-un ritm anume, care sa permita contemplarea peisajului gradinii.

Dintre elementele vegetale unele sunt nelipsite, asa cum este bambusul sau pinul, simbolul singuratatii. Ciresul inflorit, glicina, lotusii, sunt tot atatea motive de incantare si de sarbatoare pentru japonezi. Atitudinea japonezilor fata de flori le-a adus celebritatea si au dat nastere unei arte specifice: ikebana.

Planta sarbatorita toamna cu tot fastul pe care il merita este crizantema. Desi se spune ca pentru prima data crizantema ar fi aparut in China, aceasta floare este asociata cel mai adesea Japoniei. Este firesc sa fie asa daca ne gandim ca timp de 10 secole emblema imperiala a Japoniei a fost o crizantema galbena cu 16 petale.

In octombrie crizantemele sunt venerate de japonezi prin organizarea de expozitii unde adeseori se pot admira aranjamente fanteziste.

Gradina Zen este caracterizata prin austeritate, iar elementele componente reprezinta simboluri pline de mister. In aceasta gradina noi am sugerat muntii cu ajutorul pietrelor, nisipul a fost greblat astfel incat sa aminteasca miscarea valurilor, am gasit cate un loc discret pentru cateva pete de muschi, care va invita la o stare de meditatie profunda si va ganditi ca cel care a dat suflet gradinii este chiar cel ce o priveste.

In aceasta gradina am cautat sa reunim simboluri pretuite de japonezi cu ajutorul unei plante venerate in Tara Soarelui Rasare: crizantema .

Din aceasta planta am sugerat Muntele Fuji – indragit si temut de japonezi, Gradina Zen – reprezentativa pentru relatia speciala a japonezului cu natura , broasca testoasa – simbol al nemuririi, bonsaiul – element de arta recunoscut si apreciat pretutindeni . Le-am expus pe toate in acest spatiu, care speram sa ramana pentru fiecare fascinant si misterios.

LEGENDA

In mitologia japoneza se spune ca la inceputuri erau atat de multi zei in ceruri incat unii dintre ei, printre care zeul Izanagi si zeita Izanami, au coborat pe pamant pe un pod de nori. Odata ajunsi pe pamant, zeita a creat zei ai vantului, muntilor, marii si alti zei, iar in final a murit dupa ce a creat zeul focului.

Izanagi pierzind-o astfel pe Izanami, o urmareste in locul numit Noaptea Neagra, acolo unde ea a ajuns, numai pentru a vedea privelistea jalnica, urmat de Batrina Vrajitoare a Noptii Negre .

Aproape ajuns inapoi pe pamant, zeul Izanagi traverseaza un riu pentru a se purifica prin imbaiere. Acolo unde si-a lasat hainele ai acestea au atins pamintul, ele s-au transformat in 12 zei. Bijuteriile lui au devenit flori: o bratara a devenit iris, alta lotus, iar colierul sau a devenit o crizantema galbena.